În cine pot avea nădejde?

 Autor: Eugen Laurian

Și cine crezi că mi-ar vrea bine

din șleahta mare de mișei

ce și-ar dori toți banii mei?...

Nădejde pot avea, în cine?...

Când polițistul, fără rost,

insistă să mă amendeze,

iar pentru bani, să mediteze

profesorul mă vrea un prost,

în cine să mai am nădejde?...

Când cel ce dragoste-mi arată

mă vinde iute, mișelește,

iar cel ce casa-mi zugrăvește

mi-ar vrea-o grabnic inundată,

în cine să mai am nădejde?...

Când avocatul, că-l plătesc,

în gând, necazuri îmi dorește,

iar doctorul nădăjduiește

ca tot mai des să-l „omenesc”,

în cine să mai am nădejde?...

Când făcătorul de sicrie

să-și vândă racla jinduiește,

iar preotul ce morți „slujește”

mă vrea întins pe năsălie

în cine să mai am nădejde?...

Când cel ce poarta mi-o repară

mereu stricată mi-o dorește,

iar cel ce țara cârmuiește

m-ar vrea plecat la lucru-afară,

în cine să mai am nădejde?...

Când cel suit în vârful scării,

scuipând în jos, mă umilește

și când întruna pârjolește

cu focul viu al nepăsării,

în cine să mai am nădejde?...

Când toți ar vrea să mă despoaie  

doar hoțul binele-mi dorește!...

Că, ce-ar fura, vagabonțește,

de n-aș avea nicio lescaie?...

 *  *  *

Când toți ar vrea să mă jupoaie

în hoți mai pot avea nădejde!

Bragadiru – 28 decembrie 2018

Din volumul de poezie aflat în pregătire