O altă dimensiune

         Astăzi încheiem luna care a avut, poate, cel mai violent impact psihologic asupra noastră, de după război. Vor veni și altele mai dificile, mai complicate, cu mai multe pierderi umane și materiale? Poate, da... Poate, nu... Nu știu!... Oricum, nu ne-o dorim mai rea! Ceea ce știu, însă, este că ar trebui să ne aplecăm asupra noastră, să ne introspectăm și să ne schimbăm. Doar primenindu-ne mintea, sufletul și modul de acțiune am putea trece dincolo. 
         Da, dincolo de răutatea, de nevolnicia noastră, de barbaria, de nepăsarea, de cruzimea și de lipsa de empatie a noastră față de toți și toate. Doar așa vom deveni mai buni, mai răbdători, mai curați, mai ascultători, mai milostivi, mai îngăduitori, mai competenți, mai oameni, mai altfel, mai alții!...

O altă dimensiune

(privire din viitor)

Autor: Eugen Laurian

Am ascultat și am rămas acasă

și ne-am uitat în suflet mai adânc,

n-am sesizat că drepturi se restrâng

ci doar că Lumii încă îi mai pasă...

N-am căutat plăceri sau „ambianță”,

ne-am răscolit și ne-am găsit pe noi

cu bucurii, cu doruri, cu nevoi

dar, mai ales, în suflet cu speranță.

Se frământau în gândurile noastre

și teama, dar și crezul c-om mai fi

și după ce necazul va pieri,

iar molima va dănțui pe căi sihastre.

Și ne-am gândit c-așa nu se mai poate,

să ne luptăm întruna „noi cu noi”

în cel mai groaznic și dement război

pornit din minți bolnave de absurditate.

Se auzeau, printre suspine, gânduri

și rugi... și chicoteli... și mângâieri,

și nu doream să receptăm abrevieri,

că viața nu încape între patru scânduri.

Am meditat mai mult la cele sfinte,

ne-am cunoscut mai bine între noi,

și ne-am decis să punem nou altoi

ce Lumea ar dori s-o reprezinte.

Și până stirpea să se dumirească

ne-am dezbărat de crimă și păcat

și-ncet, încet, ușor, ne-am vindecat

și Lumea a prins altfel să gândească.

***   ***   ***

Iar fără Noi, cei cu... sau fără vină,

ce-am umilit planeta-n lung și-n lat,

când ne-am oprit și ne-am umanizat,

Pământul a-nceput să-și mai revină.

Ne-am regăsit apoi în alte sfere

(deși eram pe-același drag pământ!)

și-am plâns toți morții noștri din mormânt

încătușați în umede unghere.

Apoi, încet, o nouă perspectivă

am îndrăznit a identifica

și noi alegeri am făcut spre-a tatona

noi moduri de a trăi, deopotrivă.

Am reușit cu fapta și cu gândul

ce nu credeam a fi realizabil;

că, dintr-un mamifer abominabil,

ne-am izbăvit pe Noi... și-am izbăvit Pământul!

***   ***   ***

Și-așa am constatat c-avem înțelepciune...

Și-abandonând un trai abrutizant

câștigul nostru-i cel mai important...

TRĂIM ACUM ÎN ALTĂ DIMENSIUNE!

Am ascultat și am rămas acasă

și ne-am uitat în suflet mai adânc,

n-am sesizat că drepturi se restrâng

ci doar că Lumii încă îi mai pasă...

 Scrisă la București,

– 30 martie, în Anul Covidului –